vineri, 1 decembrie 2006

Caracteristicile violenţei în familie

Violenţa domestică se manifestă întodeauna în cadrul unei relaţii intime, în spaţiu restrâns şi privat.(Ieşirea cestui tip de violenţă în public este mai rară. n.r.)
Acţiunile care însoţesc violenţa sunt: intimidarea şi manipularea, izolarea şi sechestrarea, controlul asupra banilor şi abuzuri asupra copiilor.

Definit ca un act comportamental, violenţa domestică are caracterinstrumental, intenţional şi învăţat.
  • Instrumental agresorul controlează victima, obţine ceea ce doreşte de la ea. Comportamentele devin funcţionale (persistă) dacă au şi rezultatul scondat. Un comportament care nu are rezultatele aşteptate pentru cel care-l aplică, tinde să nu se mai repete după o anumită perioadă de timp. La fel, comportamentele violente tolerateprin neinterventie sau întărite, persistă şi se accentuează.

  • Intenţional: se produce se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinerea puterii, prin faptul ca e repetivă (nu apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenţie pe care de regulă abuzatorul nu o recunoaşte, dar poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce. De exempu, de ce un agresor nu manifestă violenţe similare asupra şefului la serviciu sau persoanelor străine, dacă pornim de la ideea că el nu se poate controla la furie?

  • Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înascuta. Copiii învaţă prin imitaţie, familia reprezintă modelul din care îsi extrage valori, cunoaştere şi comportamente. 60% dintre adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut in familii cu violenţă. Partea optimistă este ca fiind un comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de invăţare. Dovadă că violenţa nu este genetică este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin agresori.
Elemente specifice care diferenţiază violenţa familiala de alte forme de agresiune:
  • Accesul permanent al agresorului la victimă
  • Existenţa unui ciclu al violenţei ( repetare în timp, cu o fregvenţă tot mai mare şi o gravitate tot mai crescută
  • Schimbări produse in personalitatea celor implicaţi, cu scăderea eficienţei lor în indeplinirea funcţiilor sociale.
  • Antrenarea întregului sistem familial
  • Relaţiile emoţionale între cei doi parteneri sunt manifestate sau latente
  • Caracterul privat, care face ca victima sa aibă acces redus la surse de sprijin
  • Tendinţa celorlanţi de a nu interveni, toleranţa socială faţă de fenomen
  • Aspecte de tortură a victimei
  • Lipsa de specialişti şi servicii adecvate
  • În general, victima este femeie ( 91% din cazuri) violenţa fiind înrădăcinatăîn inegalităţile de gen si în structurile tradiţionale de putere instituţionalizată.

Cauze evidente şi mai puţin evidente producerii violenţei în familie

Violenţa în familie are cauze multiple.
Atât spectatorii, cât şi participanţii la actele de violenţă în familie, se concentrează în special asupra părţilor vizibile, iar combaterea unei singure cauze se poate dovedi o strategie insuficientă.

Partea vizibilă:

  • Neînţelegerile din familie.Incapacitatea de a rezolva pe cale paşnică conflictele.
  • Sărăcia.
  • Consumul de alcool sau droguri.

Partea mai puţin vizibilă:
  • Neacceptarea faptului că o altă persoană are dreptul la o viaţă personală sau poate face greşeli.
  • Obişnuinţa de a utiliza forţa pentru a atinge un scop.
  • Considerarea problemelor de familie şi a actelor de violenţă în familie drept un secret de familie.
  • Violenţa în familie reprezintă un tabu social.
  • Lipsa protecţiei sociale şi / sau legale pentru victimele violenţei in familie.
  • Statutul de victimă, generează o stimă de sine extrem de scăzută. Agresorul obţine avantaje şi se afirmă pe sine cu preţul umilirii şi subjugării victimei.
  • Inegalităţile de gen din societate, inclusiv cele economice. Bărbatul este principalul factor decizional în familie.
  • Relaţiile ierarhice din cadrul societăţii.

Date statistice despre violenţa în familie

Cercetările întreprinse în diferite ţări au scos la iveală proporţia îngrijorătoare a violenţei asupra femeilor.

Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 si 4 milioane de femei (Brukcner, 1982): alte studii vorbesc de 12 milioane de femei maltratate in familie ( Pagelow, 1984)

Pentru Germania aprecierile sunt intre 100.000 şi 4 milioane de femei- aproape fiecare a treia femeie căsătorită/ pe an ( Lau, 1979).

Studiile întreprinse în Finlanda arată ca nr. femeilor victime ale violenţei în familie este între 40.000 şi 60.000 în fiecare an.

Cercetările arată că nr. cel mai mare de abuzuri au loc acasă, între membrii familiei şi că din confruntarea dintre femei şi bărbaţi, victime sunt mai ales femeile, iar autorii sunt în majoritatea cazurilor bărbaţii. Dobash & Dobash au constatat că: în 91% din cazuririle de violenţă domestică autorii sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă doar 9%.

Dintre cazurile de violenţă în familie:

76% victime sunt femei
11% victime sunt copii
1% sunt bărbaţi

Dintre victimele agresiunilor mortale

53% au fost fete şi femei
43% au fost victime ale membrilor familiei
9% au fost victime ale unei persoane necunoscute

Ce este violenţa în familie?

Consiliul de Miniştri al Comisiei Europene defineşte violenţa in familie ca fiind " orice act sau
omisiune comisă în interiorul familiei de către unul din membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau libertătii altui membru al acelei familii şi vatămă în mod serios dezvoltarea personalităţii lui/ ei"

În
România conform Legii nr. 217/2003- art.2 (al.1 şi 2) violenţa în familie este definită ca fiind "orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiaşi familii, care povoaca o suferinţă fizică, psihica,sexuală sau un prejudiciu material".
Constitue de asemenea, violenţă în familie impiedicarea femeii de a exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

În
Declaraţia Naţiunilor Unite privind violenţa impotriva femeilor (1993) violenţa împotriva femeii a fost definită ca " orice act de violenţă bazat pe deosebirea de sex din care rezultă sau este posibil să rezulte pentru pentru femei traumatisme sau suferinţe fizice, sexuale sau psiohologice, inclusiv ameninţările cu asfel de acte, constângerea sau lipsirea arbitrară de libertate, săvârşita fie în viaţa publică, fie în viaţa privată".

( http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm ) Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este aceea formulată de
Stark si Flitcraft : ”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie”.Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.